Londra. Într-o zi ploioasă de martie, tăbăcarul Miles o trimise pe soția sa, Jasmine, după doctor.
Oricât ar fi fost vremea de mohorâtă, tot mai vesel era pe-afară. Jasmine se bucură să privească ulițele. Măruntaiele cornutelor zăceau în grămezi, iar de la ferestre se goleau tinetele.
„Oricum plouă și spală tot!” – își zise Jasmine.
Ajunsă la doctorul Jones, îi relată:
– Soțul meu nu se simte tocmai bine…
– Mda. Și-a plătit CAS-ul?
– Nu știu, eu mai mult cu gospodăria…
– Și ce are?
– Febră, umflături cu puroi, de culoare roz, și… e mai mică decât de obicei.
– Da, e clar! Spune-i să stea liniștit, este o simplă infecție cu Yersinia pestis.
– Adică?
– Adică, ciumă, nu-i coronavirus! În cazul ciumei, cel puțin, știi la ce să te aștepți.
– Păi, eu nu mă aștept la mare lucru…
– Să nu ne pierdem speranța, doamnă! Anii nu pot aduce ce-aduce ceasul, cum bine-a zis Miron Costin!…
Femeie cuminte, Jasmine n-a mai întrebat cine-i Miron Costin, ca să n-o taxeze suplimentar.
Sursa