Miracol sau ce. Teatrul Godot, aflat în incinta Palatului Bragadiru, a preluat imediat spectacolul interzis ieri de către noua conducere (Adrian Titieni) a Teatrului Național ”I.L. Caragiale” București, spectacol pus în scenă de Magda Catone după piesa mea de teatru ”Nepotul meu se crede poet!”, iar acum premiera bucureșteană va avea loc sâmbătă, pe 17 ianuarie, de la orele 19:00, la Palatul Bragadiru, din spatele Academiei. Ca autor, am ieșit în câștig datorită interzicerii (l-au interzis după ce îl băgaseră în repertoriu și se vânduseră toate biletele în 24 de ore, probabil că încă nu sunase telefonul roșu) și am ieșit în câștig din trei motive. Unu, că spectacolul se joacă acum într-o sală mai mare și mai frumoasă, că sala de la Palatul Bragadiru are 350 de locuri, față de 120, cât are Sala Media de la TNB (și are și parcare). Doi, că am intrat într-o Carte a Recordurilor Românești (încă nu există, dar ar trebui) ca fiind primul autor interzis la TNB în ”democrație”, adică în ultimii 35 de ani. Peste ani și ani, după ce primii hominizi se vor ridica din cenușa atomică, vor ști că în timpul democrației europene românești, un singur autor a fost interzis de către TNB, Călin-Liviu Georgescu. De unde se vede că cea mai bună cale de a intra în istorie este din întâmplare. M-am scos. Trei, că din cauza acestui deranj, a mai dat lumea cu urechea de muzica lu’ Meșterul Manele și s-a mai distrat, ceea ce e mare lucru (ar fi trebuit să încep cu asta). De pierdut, am pierdut brandul TNB (cât a mai rămas din el, că zic connoisseurii că nu mai e ce-a fost) și niște nervi, deși nu știe cine ce, că nici acum nu m-am putut hotărî dacă să mă enervez sau să mă râd. Tot în tot, cea mai gravă consecință a interzicerii piesei mele nu a fost că ni s-a dezvăluit vreo noutate în ceea ce privește cine decide ce în cultura română, nu. Ci faptul că actorul-copil din piesă, copilul Rareș Prisacariu, a aflat mult, mult prea devreme că există cenzură, mai ales că l-a și afectat direct, întrucât i-a luat bucuria de a apărea la TNB. Asta apropo de ce înveți la școală și acasă, și ce înveți trăind în România. Dacă aș fi ăla care a mi-a interzis piesa, m-aș căi pe chestia asta. Dar știu că nu e cazul. De la un anumit nivel al conducerii în sus, se atrofiază instrumentul de căire și nu mai răspunzi emoțional decât la telefoanele venite de sus. Selavi. Bilete la spectacol în link. La ăia care l-au interzis nu li se dă.


