Auzi expresie la ăștia: ”decredibilizarea documentarului”! Dar când a avut loc ”

Auzi expresie la ăștia: ”decredibilizarea documentarului”! Dar când a avut loc ”credibilizarea” documentarului și de ce a devenit credibilitatea unui film documentar atât de sfântă încât, dacă spui despre un film documentar că este un film prost, atentezi la puritatea sfintelor moaște ale credibilității lui? Asta e ca-n episodul ăla din Seinfeld, unde Jerry merge cu gagică-sa la cinema, la ”Schindler’s List” și este văzut de o rudă că se pupa cu gagica în sală, ceea ce era de neconceput, dat fiind subiectul filmului (Seinfeld, ”The Raincoats”, S09 E19, pour les connaisseurs). Mutând situația la filmul documentar ”decredibilizat”, rezultă că ar fi strigător la cer să fii surprins că te scarpini la coaie în timpul vizionării. Dacă nu te uiți la ”documentarul despre justiție” precum ne uitam noi, răcanii, în armată, la Telejurnale, pe băncuțe și cu privirile în sus spre ecran, vădind atenție, e lipsă de respect față de ”problemele grave ale societății noastre”. D-aia eram și pedepsiți dacă sergentul observa că nu ne implicăm activ în vizionarea Telejurnalului, iar pedeapsa era să ”arătăm televizorul”, adică să continuăm vizionarea cu mâna ridicată și cu degetul arătător îndreptat spre televizor. Așa și cu comuniștii ăștia mici. Dacă nu te zguduie un rahat de filmuleț de-al lor de propagandă, trebuie să fii pedepsit. Dacă nu aderi la propaganda de partid și de stat, suferi consecințe. Pe pariu că dacă mergi noaptea-n Ghencea și asculți cu atenție, îl auzi pe Ceaușescu cum chicotește în cimitir. Dar nu e doar vina micilor ciumeci fascistoizi. În general, există ideea greșită că un film documentar este ”faptele”. Nu este. Un film documentar este opinia autorului despre fapte, așa încât, atunci când cineva respinge filmul și zice că e un film prost, nu respinge faptele, ci respinge opinia autorului despre ele. În acest caz, al documentarului ”amșiuitatcumîizice”, lumea respinge, pe deasupra, și intenția autorului, adică intenția de a transforma un submediocru film ”documentar”, într-o petardă politică menită să inițieze și să justifice acțiunile politice ulterioare ale unei formațiuni politice. De aceea, dat fiind scopul acestui ”film documentar”, ar trebui să încetăm să-i mai spunem ”documentar” și să-i spunem pe nume: ”instrument de propagandă politică useristă de sorginte unionist-europenistă, proiectat, produs și lansat pe piață pentru a justifica și a forța prin acțiuni organizate, de stradă, instaurarea pe deplin a dictatului UE în statul român, sub aparența unor reforme în justiție”. Or, p-asta nici n-are sens s-o decredibilizezi, că e decredibilizată încă din start. Nici un efort aici. Mai greu ar fi s-o credibilizezi.


Sursa