Simplul fapt că un număr așa de mare de oameni a suferit și continuă să sufere d

Simplul fapt că un număr așa de mare de oameni a suferit și continuă să sufere din cauza situației de la Paltinu ar fi trebuit să fie un motiv suficient pentru ca ministrul mediului să își dea demisia iar președintele să ceară demisia premierului. Nu contează dacă situația (care este de o mare gravitate, nu este un fleac) a apărut din cauza unor bâlbâieli administrative, din cauza unor probleme structurale de sistem sau din cauza unor decizii proaste a unor idioți sau a unui singur idiot. Contează doar rezultatul, sau mai bine zis, efectul statului asupra cetățenilor: dezastruos. Din cauza statului român, o populație egală sau mai mare cu populația Buzăului a rămas fără apă, cu toate consecințele care decurg de aici, iar unele dintre ele, sunt sigur, sunt tragice. Într-o situație de o asemenea gravitate, ministrul își dă demisia în secunda doi, nu fiindcă ar fi vinovat (poate că este, sau poate că nu este, cine poate ști exact, luând în calcul birocrația, în acest caz, o birocrație multi-instituțională, care dezvăluie o secțiune reprezentativă în mizeria de sistem de stat), ci fiindcă s-a întâmplat în timpul mandatului său ministerial. Ce contează că un sulea n-a semnat ce trebuia când trebuia, ministrul răspunde. Demisia este primul act de responsabilitate, iar lipsa ei este direct dovada irepsonsabilității. În opinia mea, nu este exagerat să consideri că acest caz este un fel de al doilea Colectiv. Nu este vorba de numărul de victime și de modul oribil în care au murit, ci de impactul social. Este uriaș în ambele cazuri. După demisia ministrului, demisia premierului este următorul act de onoare și responsabilitate. Aici nu este vorba despre un autobuz răsturnat, de un accident, ci despre o defecțiune sistemică gravă, iar șeful sistemului este premierul. S-a jurat pe Biblie că-și dăruiește „toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român”. Praful s-a ales. E limpede că propășirea materială a cel puțin o sută de mii de oameni s-a dus pulii de suflet, iar cea spirituală se vede, că e o consecință a pizdirii propășirii ăleilalte. De ce s-a întâmplat așa? Evident, fiindcă ”toată puterea și priceperea” premierului nu a fost deajuns. Putere mică, pricepere puțină. A dat-o de gard. Un bărbat ar zice ”da, am dat-o de grad” și s-ar căra la altă muncă, unde are pricepere. Nu e cazul. Cu ministrul mediului, care nu poate fi bărbat, în înțelesul cavaleresc al cuvântului, căci e o doamnă, demisia ar trebui să fie din pur instinct strategic. Ca om, ca femeie, ca demnitar, ar trebui să simți situația și să eviți să rămâi în istorie ca ”proasta aia care a tăiat apa la un județ și apoi vaca s-a mai dat și de ceasu’ morții să arate că nu e ea vină”. Bine, dacă tot ne-am apucat de utopii, ar trebui să apară și piticul halucinat cu demisia, asta nu pentru că ar avea vreo treabă cu Paltinu, ci pentru că el este acela care i-a binecuvântat pe boii ăștilalți. Pentru asta în primul rând, dar și pentru că, de când suferă oamenii ăia din Prahova/Dâmbovița, n-a găsit un minut și un prompter să citească o vorbă bună și un cuvânt de încurajare. Asta se numește nemernicie prin tăcere, cred.


Sursa