Dacă veniturile omului/firmei nu ar fi așa de abstracte, adică niște cifre într-un cont și pe un card, iar în loc de asta veniturile ar deveni palpabile, cum ar fi, de pildă, omul să fie plătit în pâini, așa încât să plece omul acasă în zi de salariu cu un sac de pâini, atunci contribuția la acest stat defectuos, corupt și îndatorat până peste cap, în care este inclusă și contribuția la veniturile politcienilor (și deja cred că este ok să-i numim politicieni și pe demnitarii în funcții ne-elective a căror dependență de partid este, nu de puține ori, singura valoare lor ”profesională”), atunci poate că românii ar vedea contribuția la stat într-un fel mult mai personal, deci mai real, că ar simți-o fizic, pe pielea lor. Așa, cu cifre pe telefon, n-ai cum. Ia te uită, mi-a zburat un zerou de de pe coloana asta! Nici nu simți zeroul ăla. Ca un maxim, te gândești: adio, porc de sărbători! Dar imagineză-ți că pleci de la serviciu cu sacul tău de pâini în spinare și pe aleea de la ieșire te așteaptă înșirați, de la Nicușor Dan și până la primarul, deputatul și senatorul tău, toți aceia care trăiesc din pâinea ta. Parcă îi și văd cu mâna întinsă și cu pozele alea fotoșopate de campanie cum zâmbesc slugarnic spre tine și spre sacul tău de pâini, milogindu-se, ”dă și mie o pâine, barosane, trăiț-i-ar, că-ți fac viața frumoasă și țara de vis, mă jur pe familia mea!”. Hai să zic că ești mai milos din fire și le dai la toți, ”na, Nicușoare, Bolojane, Grindene, Fritze, Hunore, na, maică, și ție o pâine, na și ție, deputatule, cine-oi mai fi și tu, luați, săracii de voi, să trăiți și voi!”. Și după ce rămâi cu sacul pe jumătate gol și deja începi să te întrebi dacă-ți ajung pâinile din sac până la următorul sac de pâini, vezi că mai e o alee și pe ea stau înșirați niște străini, CEO și bancheri grei, austrieci, francezi, americani, italieni, mă rog, boșimea lumii. Și ăia stau cu mâna-ntinsă, ”române, dă și mie, că ți-am păzit banii din cont, ți-am adus supermarktul la nas, ți-am dat minute moca„ mă rog, fiecare se laudă cu ce ți-a dat, ca să-i mai dai. Și le dai, că măcar ăștia au muncit ceva, nu ca milogii ăilalți. Apoi, ajungi acasă, mai ai câteva pâini amărâte în sac, una o dai la schimb pe o bere, deschizi televizorul și-i vezi iar pe milogii ăia de pe alee, doar că, data aceasta, nu se milogesc, ci te înjură. Na, poftim. Să le mai dai și altădată.
Pe acest subiect, mâine, de la orele 17:30, în primă audiție, noul superhit Meșterul Manele intitulat ”Pâinea de la gură”. Măcar să mai dansăm, corect? Dujmanii știu de ce. Link de like, share și subscribe în comments.
