Aș dori să îi asigur pe aceia care mai au nevoie de astfel de asigurări că, indi

Aș dori să îi asigur pe aceia care mai au nevoie de astfel de asigurări că, indiferent ce-ar zice și ce n-ar zice mupeții noștri, oricum s-ar coaliza, dezcoaliza, pupa și înjura, în țara noastră va conduce întotdeauna cine trebuie. Este exclus să vină la guvernare sau, și mai exclus, la președinție, cineva care nu are tricoul mai plin de patalamale decât peretele din spatele fotbaliștilor la conferințele de presă. Da, știu. Iluzia că poporul conduce țara prin votul liber exprimat este o iluzie minunată. Mă mai dedulcesc și eu cu ea, uneori. Într-un stat în care absolut fiecare decizie care contează, nu este luată, ci este comunicată acelora care ”conduc” statul, în vederea implementării, răsturnările de situație, de guvern, de paradigme politice sunt doar niște producții de largă audiență care au un singur scop: să acopere rahatul guvernării anterioare pentru ca noua guvernare să poată promite că va scoate rahatul vechi la vedere în timp ce va produce un nou rahat, spre beneficiul proprietarilor țării. Cu toate că realismul pragmatic este confundat adesea cu negativismul, îmi asum această viziune – și mi-o asum din strict egoism/hedonism – pentru a putea beneficia de plăcerea de a-i vedea pe cetățeni cum se ambalează, deoarece în această ambalare există, nu de puține ori, diamante, perle, pe care numai un contemplativ sarcastic le poate observa și, eventual, culege, dacă nu-i este lene. Pe scurt: pe baricade, cetățeni! Sacrificul vostru nu va fi-n zadar. Poate-mi iese material de-un cântecel și vă nemuresc, să moară caca!


Sursa