Nu am date certe, este o impresie, însă pare că Nicușor Dan este pentru mass med

Nu am date certe, este o impresie, însă pare că Nicușor Dan este pentru mass media mai moartea audienței decât Iohannis. La o primă vedere pare că nu, deoarece aceia care petrec timp hlizindu-se în online de toate alea, imprimă personajului Nicușor Dan o nemeritată voioșie, una vecină cu entertainemntul, deci pare că omul este complex și vibrant, însă în mass media e invers. Nicușor apare, audiența dispare. De ce? Un motiv ar fi că, în pofida impresiei despre sine că este un userist neprotocolar, deschis la minte și iubitor de popor, Nicușor vobește liber în powerporinturi, adică are limbă de lemn. Așa vorbea și Iohannis, dar la acela știai că citește de pe prompter, puteai să zici că nu era în întregime vina lui. Pe deasupra, mai era și neamț și de la un neamț nu aștepți efuziuni, decât poate dacă bei cu el și în scurta perioadă în care e muci de beat dar încă nu căzut lat, atunci ai cu el un bruderschaft și aia a fost. Însă Nicușor nu ciugulește așa de mult teleprompter (deși poate că ar trebui), ci așa e el. Cam sec. Unii zic că așa sunt matematicienii, deoarece se pare că matematica îi dă omului ceva, însă îi ia, în schimb, altceva, mult mai prețios. După ce am văzut și ce bancuri are, dar mai ales cum le spune, am înțeles că el, de felul lui, a fost și este moartea chefurilor. La fiecare chef este câte unul care șade mutulică într-un colț, de regulă, la bucătărie, nu se implică în chefuială și chefuiala nu-l implică. E ăla care la sfârșitul chefului pleacă cu una dintre cele două gagici pe care nu le-a vrut nimeni, cu culta sau cu grasa. Nu crești audiența cu acest tip de personalitate. Nici nu-ți faci prieteni, după cum s-a și văzut de câte ori Nicușor s-a dus pe-afară. Nici mare președinție nu ai cum să înscrii în istorie, că pentru asta e nevoie să fii ceva între remorcher-împingător și spărgător de gheață, ca fel de-a fi, or aici nu e cazul. Ca să nu mai zic că ar trebui să ai și o viziune, un plan un proiect, ceva, ceea ce iar nu este cazul, după cum se vede și se știe. Pe scurt, cine-așteaptă să iasă ceva din orice lasă impresia că ar cloci acest președinte, o să-aștepte mult și bine. Cine crede că în spatele mâinilor care zboară frenetic în toate părțile și al mâmnăiturilor profunde se ascunde o fabrică de idei și soluții va fi suprins să descopere că nu, aia e tot: mânuțe neastâmpărate și cuvinte moșmondite. Eu sunt unul dintre acei disperați care s-au săturat deja de iarnă, deși încă nici n-am ieșit din februarie și nici n-am avut cine știe ce iarnă (București). Așa și cu Nicușor. Nici n-a făcut anul și deja mi s-a tăiat. Ca unul care-a fost contra încă de când l-au scos de ciuf și l-au pus candidat, însăși gândul că va trebui să fiu contra, nu încă patru ani, ci chiar și până-n mai, mă dezarmează total. Melcul trece strada. La ce să fii contra? În caz că bestiile alea care l-au pus președinte îl lasă acolo tot mandatul, am îmbulinat-o de plictiseală. Noroc că-s sadic și mă gândesc la ăia care sunt tocmiți să-l laude încă patru ani. Asta mă mai ține.


Sursa