Situația că sfârșitul lumii este aproape este confirmată și de faptul că ultima redută a normalității, Yahoo Mail, s-a dus puliidesuflet și s-a aliniat ciumei curente: interactivitatea.
De unde Yahoo Mail ăl bătrân era ca un poștaș plicticos și eficient, care îți aducea emailurile și apoi se ducea acasă, ca să te lase să-ți vezi de treabă și să-ți citești corespondența în liniște, ăsta nou, fi-su, ține morțiș să se implice, de parcă poștașul îți dă plicul și apoi stă lângă tine să vadă ce față faci când citești scrisoarea, ba mai încearcă să se și bage-n seamă, că acum te și laudă dacă citești multe emailuri, ca și cum tot ce-ai putea să-ți dorești în viață este să stai toată ziua lângă cutia poștală la discuții cu poștașul.
Pe scurt, mârșavul cerșește atenție, ca să stai cât mai mult pe lângă el, nu de alta, ci ca să-ți vândă mai multă publicitate.
D-aia se duce/s-a dus deja lumea pe WhatsApp. Ăla nu se bagă-n vorbă când vorbești cu lumea. Țac-pac, dai, primești, pa.
D-aia eu, și mulți alții, mă uit la mașinile de acum douăzeci de ani ca la niște sfinți muți. Îi dai cheie, te duci unde ai treabă, te-ntorci, scoți cheia, adio până mâine sau până forever.
Dar ia condu o mașină de azi, din aia care vorbește cu tine, îți arată când, cât, cum și pe unde să conduci și te ține la curent permanent cu felul în care se simte ea, ca un fel de nevastă hyper-emoțională din iad.
De parcă n-aș avea griji destule, acum trebuie să am grijă să fie și mașina fericită.
La început, am crezut că poate-am îmbătrânit eu și nu mai răspund la progres.
O laie.
De fapt, scepticismul față de mașinării este elixirul tinereții și, în final, garantul umanității, pe ideea că timpul e finit, deci timpul în care ești digital trebuie luat din altă parte — și de unde de altundeva să-l iei, dacă nu din timpul petrecut printre oameni.
Interactivitatea a amuțit omul și a dat glas tehnologiei, așa că nivelul trei din piramida lui Maslow, ăla cu „nevoia de interacțiune umană”, s-a schimbat: a picat „umană” și a fost înlocuită de interacțiunea cu mașinăriile.
D-aia ăla care stă în autobuz și se uită în jur, în loc să stea cu ochii-n telefon ca toată lumea, este taxat că-i psihopat sau obsedat sexual, că dacă nu se uită-n telefon înseamnă că se uită după portofele sau după gagici (sau gagii).
Bine, nimeni nu-ți zice-n față că ești psihopat, nu. Deocamdată, nu.
Dar dacă, Doamne-ferește, ți se-ncrucișează privirile cu vreun om, ăla ridică imediat telefonul și se uită-n el la infinit, ca și cum ai încălcat vreun cod, iar el, din delicatețe, stă cu nasu-n telefon până îți dai seama c-ai greșit.
Adică, tu, omul, ești suspect fiindcă te uiți la oameni.
Înseamnă că n-ai telefon.
N-ai telefon, înseamnă n-ai cont în bancă și n-ai prieteni.
Posibil că n-ai prieteni tocmai fiindcă n-ai cont în bancă.
Și, cel mai grav, înseamnă că n-ai TikTok.
Ziua-n care ăia care nu-s pe TikTok vor fi ridicați de pe stradă și băgați în dube, precum ucrainenii, dube în care doi vlăjgani te țin și al treilea îți face cont pe TikTok, este aproape.
TikTokăiți-vă.
Sursa
