Pentru a enșpea oară vine un înalt demnitar al statului, în acest caz, cel mai înalt, Nicușor Dan, și atrage atenția populației care îl huiduie (Focșani) că atunci când populația îl huiduie pe el, comite un act de ireverență față de aceia care au murit pentru ca huiduitorii să aibă drept să huiduie ”autoritățile”. Ce mizerie de idee. Ce mizerie de demnitar acela care zice asta. În primul rân că aceia care au murit pentru ca noi să huiduim ar fi în al noulea cer să afle că noi ne exercităm dreptul din plin (de fapt, nu chira așa de din plin pe cât ar merita ăștia). Sau poate că ei se află în nouălea cer tocmai fiindcă văd că noi huiduim azi? Cred că da. Cred că ar fi foarte triști, acolo sus, să vadă că au murit degeaba și că noi nu ne exercităm dreptul pentru care ei și-au dat viața. Cum ar fi să îți vină să îi huidui p-ăștia și să te abții pentru ca nu cumva să vexezi memoria acelora care s-au sacrificat pentru ca tu să huidui? Ar fi perfect absurd. Deci, omul este idiot. De unde îi vine acest defect? Ca și în cazul lui Ceaușescu și a altor megalomani care l-au imitat și îl imită (îl imită numai în cretinisme, la lucrurile alea bune nu se-nghesuie), ei cred că Statul este mai presus de critică, deci de huiduieli. Cum să îi huidui pe aceia care îți vor binele? se miră ei. Numai că acel ”bine” nu s-a manifestat încă. De treizeci și șase de ani, ăștia se tot bat cu pumnul în piept că reprezintă ”democrația” și că ei sunt urmașii direcți ai acelora care au murit în decembrie 1989 strigând ”Libertate”. Da, ei sunt urmașii cuiva, însă în niciun caz nu-s urmașii acelor entuziaști naivi care au murit împușcați de armata și trupele se securitate ale statului român, ci tocmai a celorlalți, care i-au împușcat. Pe vremea aia, huiduielile erau amuțite cu gloanțe. Azi, sunt amuțite cu un deget prezidențial plin de reproș îndreptat asupra huiduitorilor, precum țeava unei mitraliere spre ăia care strigau ”Jos Ceaușescu”. Nu știu alții cum sunt, dar mie mi se pare că să pretinzi de la populație să-ți fie recunoscătoare fiindcă nu-i împuști pe ăia care strică ”Jos Mucifer”, este nu doar exagerat, ci și criminal. Criminal în gândire. În opinia mea, și să-l tot iei p-ăsta la mișto ar fi o băgare în seamă care îl face pe miștocar complice la delirul lui de securist infatuat. Ar fi favorizarea infractorului prin popularizare. Lăsați-l, bă băieți, să se usuce odată cu mucii lui cu tot și apoi scrijeliți-l jos de pe Palat. Ar fi mai simplu.
