Criticul de teatru și scriitorul Alexandra Ares scrie în revista de teatru ”Rinocerii” (link în comments) o minunată recenzie la spectacolul de la Palatul Copiiilor, spectacol după piesa mea ”Nepotul meu se crede poet!”, și este minunată nu fiindcă scrie de bine despre text și spectacol (despre care scrie că este ”o reușită”), ci fiindcă aduce (sau readuce) la noi stilul anglo-saxon de recenzie de teatru, profesionist, sintetic, fluid, la obiect, cu putere de verdict. Chapeau, sau mai bine zis, hats off. Eu sunt unul dintre aceia care au renunțat demult la cititul cronicilor de film/teatru, inclusiv datorită faptului că prefer să citesc strict despre spectacol, nu despre autorul recenziei (criticul), autor care, adesea, tratează spectacolul ca un pretext pentru a scrie despre el însuși, că mă pomeneam uneori că citesc niște cronici care parcă erau bloguri de dudui, așa de pline erau de simțămintele autorului. Nu mersi. Le am pe ale mele. De aceea, recomand revista ”Rinocerii” și vă invit să mergeți acolo mai înainte de a merge la teatru. Dacă piesa este recenzată în ”Rinocerii”, găsiți acolo cea mai bună orientare. Șeruind revista, îi ajutați și pe alții să vadă mai puține șușe și mai mult teatru bun. Poate fi important. Link spre recenzia ”despre mine” în comments.
Criticul de teatru și scriitorul Alexandra Ares scrie în revista de teatru ”Rino
Articole similare
- Advertisement -
