Când organizezi un protest de o asemenea amploare în buricul târgului și mass me

Când organizezi un protest de o asemenea amploare în buricul târgului și mass media se dă de ceasul morții să pună batista pe țambal și să îl prezinte ca fiind mic și nesemnificativ, este un semn că protestul era de mult legitim și necesar. Chapeau acelora care au avut ideea organizării protestului de Ziua Culturii Naționale, dublu chapeau acelora care au participat la protest în ciuda frigului. Dealtfel, opoziția mass media la un protest de Ziua Culturii Naționale spune tot ce vrei să știi despre mass media și proprietarii lor, ceea ce legitimează încă o dată protestul, fiindcă în ziua de azi totul este cultură, adică identitate culturală, de la o șaorma la un hamburger, de la manea la Eminescu, de la banane la ionatane. Spune-mi ce mănânci ca să îți spun cine ești, cultural vorbind. Chiar și simplul fapt că mass media fac opoziție la o manifestație, chiar și politică (că din păcate, a fost manifestație politică, că în visele mele ar fi trebuit să fie spontană și ne-politică, cetățenească, fiindcă cetățeanului i se restrânge libertatea) arată că mass media sunt corupte, sunt afiliate politic și nu își mai justifică pretenția de a reflecta evenimentele, adică să le relateze, nu să le interpreteze. Într-o lume ideală, mass media ca acestea ar trebui să-și declare apartenența politică și să afișeze sigla partidului lângă sigla postului, deși poate că nici asta nu ar fi relevant, fiindcă în ziua de azi mai avem un singur partid, Nomenclatura. Deci, un ”N” lângă sigla postului ar fi suficient. Nantena3, Ndigi24, Nprotv, Ntvr, șamd. Cel mai edificator, în sens dramatic, poate chiar tragic, a fost marșul manifestanților cu un banner pe care scria ”Democrație”. Absolut inspirat și absolut exact. Ceea ce ”N” i-a luat cetățeanului este chiar democrația. I-a luat-o și a pus în loc o democrație inspirată de alegerile din ’46, unde BPD-ul mima nițel democrația ca să-și ia legitimitatea suficientă și necesară, pentru ca să abolească democrația cu totul doi ani mai târziu. Ca moșuleț hârșit, care a prins și ”înainte” și ”după”, m-am întristat amarnic să văd în plină democrație o manifestație care cere democrație. De unde se vede că sunt (cel puțin) două democrații. O ”democrație” unde BPD-ul de azi, Coaliția, face jocurile având în mână și candidații, și urnele, și numărătorii voturilor, și propaganda, și instituțiile de validare a alegerilor. Și una care nu este, aceea în care Statul ar fi pe deplin OK cu ideea de a accepta la conducerea sa pe oricine ar ieși din urne. Este mai mult decât clar că acest Stat nu este deloc dispus să accepte rezultatele votului popular, așa încât a devenit el însuși jucător în jocul democratic și se dă de ceasul morții să-și impună candidații. Altfel zis, suntem în situația alegerilor din vremea lui Ceușescu, unde Ceaușescu era unicul candidat, el organiza alegerile, el număra voturile, el valida rezultatul și tot el câștiga. Așadar, să faci o manifestație pro-democrație este nu doar singurul gest de normalitate, ci și un gest de identitate culturală. Dacă azi nu militezi vocal și energic pentru democrație, pici în bula culturală opusă, a acelora care militează tăcut pentru opusul democrației, adică pentru dictatul Nomenclaturii. Iar asta, pe cale de consecință, te face pe tine, acela care scrii pe Facebook ”putinistule”, să te identifici mintal și cultural vorbind, cu putinismul. Ca să vezi. Putinistul erai chiar tu. Deci, marș la Moscova.


Sursa