Sunt încă șocat. Cazul Moșteanu arată că în România chiar este posibil să devii demnitar al statului român folosind diplome la oha și CV-uri SF luate de pe net. Incredibil! Mă rog fierbinte la bunul Dumnezeu să fie singurul caz! Ba, pardon, mai arată încă ceva: o dată șef de sală la biliard, întotdeauna șef de sală la biliard. Asta dacă nu ești mai șmecher și ajungi șef de sală la miliard. Poate că nu degeaba i-au scris ăia de la Bioterra pe diplomă ”inginerie managerială”. Dacă nici ingineria lui Moșteanu nu e inginerie managerială, atunci nu știu ce e. De unde se vede că doctrina mea, aceea de-a considera că toți politcienii și demnitarii sunt suspecți de interlopie, trafic de infuență, corupție, fals în acte publice și fraudă, toți, fără excepție, până la proba contrarie, este doctrina corectă. Doctrina se numește ”prezumția de vinovăție”. N-ai cum da greș cu ea. Deci, o recomand. În altă ordine de idei, nu știam, că nu m-am ocupat să aflu, că robespierii useriști au permis ca în capul partidului lor să fie un flecea fomist și arivist (care a mai întinat și flamura motociclismului, pe deasupra). Dacă ăsta e farul, îți dai seama cum e angrenajul de dedesubt. Iar apropo de CV. Depunerea CV-ului vine și cu o declarație pe propria răspundere că ce-a scribălit omul acolo este real. Ceea ce arată cât de profundă este ”propria răspundere” la persoana care girează demnitatea de mare răspundere a conducerii Ministerul Apărării. Nu e prea mare.
Sursa

