Clar că e criză, foame și mare amar la proiuropeni, cu toate că la ei nu ar trebui să fie, din principiu, criză, foame și amar: după două luni de Meșterul Manele, am primit doar două ”putinistule!”, unul când am scos cântecelul ”Putinisme” și al doilea ieri, la cântecul de luna trecută, ”Războaiele noastre”, și nici ”putinistule!” ăsta nu era dat în full, ci diluat, gen ”s-a refinat treaba la Moscova!”, în sensul că putinismul din cântec dădea dovadă de oarece rafinament, deși tot putinism era. Nu este un semn bun. E semn că asta încă nu-i nimic, și că vine așa o criză, că dacă proiuropenii mai salvează mult Europa, ne-am lins pe bot de ”putinistule!” și o să fim frați cu toții, precum pisoii care se înghesuie unu-n altul în coșuleț. Pentru mine, mizantrop cum sunt, ăsta ar fi sfârșitul civilizației.


