Două poze care ocazionează o privire în halucinant de toxica minte a demnitarului proiuropan român, o minte incapabilă să vadă corelația dintre bugetul public și contribuția cetățeanului la buget. Alde ăștia cred că o dată ce banul a ajuns în buget, ăla e banul statului, n-are mamă, n-are tată, e ban picat din cer, iar când îl dă cetățeanului sub formă de ajutor, îl dă ca și cum l-ar da de la el din buzunar, din mărinimia lui. Normal că cetățeanul se miră și zice „păi, ăsta-i banul meu, nu al tău, ce faci, îmi dai banul pe care mi l-ai luat și zici că ma ajuți? Nu era mai simplu dacă nu mi-l luai din capul locului?” Evident că era, dar demnitarului nu-i convenea, fiindcă dacă nu-l lua, nu mai putea să-l smântanească, să-și oprească mai întâi salariul și beneficiile lui de demnitar. De pildă, puterea de cumpărare. Demnitarul a dat economia de gard și a scăzut puterea de cumpărare, iar acum vrea să îl ajute pe cetățean cu banii cetățeanului, iar cetățeanul să zică mersi. Te-am băgat in foame dar, na, niște firfirici din banii tăi, ca să nu mori de foame. Cinic sau ce. Impresia lor este că „statul dă” bani cetățeanului. Nu. Statul îi înapoiază banii cetățeanului, dar numai după ce și-a luat demnitarul partea. Dă-mi tu zece lei ca să te-ajut eu cu un leu. Nu sunt medic, dar cred că este o defecțiune mintală, din zona patologică a cleptomaniei. Ar trebui niște teste sau ceva înainte ca specimenul să ajungă demnitar. În cealaltă poză, la fel. Demnitarul dă legea care permite afaceristului din curierat să angajeze nepalezi ieftini și să scoată de pe piața muncii tineretul care își caută un prim job, iar tot demnitarul vine acum să ia din banii contribuabilului ca să ajute tineretul să își ia un prim job. Numai un coalițist putea veni cu așa o prostie. Am o idee: ce-ar fi ca statul să nu mai ia de la contribuabil și să ia de la firma de curierat? Sau și mai simplu: ce-ar fi ca statul să închidă robinetul cu nepalezi și să redeschidă piața de muncă pentru tineret? Dar n-ai să vezi. Că tot zic ăștia, blugibananezii, „ce-ai, domle, cu guvernul proiuropan, e bun, hai, zi și mie o problemă, un singură, pe care o are guvernul!”. Dar de ce doar una? Na, două.


