Nu va fi o zi, nu va fi o oră, nu va fi nici măcar un minut de respiro, ci va fi doar ”un moment”. Fiți pe fază când o fi, că nu durează, conform BNR. Asta-mi aduce aminte de Bulă în iad, când alege să sufere chinul care i se părea mai ușor și alege încăperea în care damnații stăteau în niște butoaie cu rahat și fumau liniștiți, apoi vine un drac și le zice ”gata, pauza s-a terminat, capul la fund.” Sper ca acel moment de respiro să fie, totuși, în timpul zilei, că dacă momentul vine noaptea, când lumea doarme, n-am făcut nimica, va fi ca la cutremurele alea mici și scurte, de noapte, când amicii te întreabă dimineața ”l-ai simțit?” și tu te simți ca un nesmițit, că ai dormit lemn peste cutremur. Cât de jenant ar fi?
