Sfâșâiat între datoria cetățenească de a denunța un funcționar care i-a cerut șpagă și datoria față de propria afacere, un om amână de pe o zi pe alta decizia care i-ar liniști conștiința și l-ar readuce în legalitate. Trece o zi. Trec două. Trec opt ani. Sfâșâierea devine insuportabilă. Șpaga crește ca fasolea vrăjită. Numai gândul că ar putea duce această povară interioară și pecuniară și-n al nouălea an îi provoacă omului dureri teribile. Brusc, organismul cedează. Salvare. Spital. Acolo, nici un medic, decât un șofer, Ilie.
– E de operație, zice Ilie.
– Mă bazez pe îndemânarea dumitale, zice omul.
Ilie taie. Sângele țâșnește. Oare unde este organul afectat? se întreabă Ilie. Dintr-o dată, vede problema. Este o bucată de stofă.
– Dumneata ai stofă de vicepremier! O scot?
– Scoate-o!
Mai departe se știe. Scrie și la dosar.
#mesterulmanele