Săracul puștiul ăla care a sărit de pe scenă drept în gardul de fier al jandarmeriei ar trebui să devină mascota tefelismului și într-un sens mai larg, a neoliberalismului: ești liber să sari și te încurajăm să crezi că nu vei păți nimic deoarece te vor prinde prietenii tăi în brațele lor prietenești, dar noi știm, de fapt, că nu te prinde nimeni în afară de asfalt sau, eventual, ce se află între tine și asfalt, cum ar fi, în cazul puștiului, gardul ăla. Poate este și un bun moment pentru ca, în sfârșit, neoliberalismul să-și schimbe numele în neolobotomism. Două lucruri rețin de la acest aproape tragic incident. Unu, că a intrat în spital un potențial neoliberal și că va ieși de acolo un conservator convins. Doi, că un așa de mare nivel de energie pe care puștimea îl cheltuie la aceste festivaluri ar merita o muzică mai bună. Este evident și statistic dovedit că dacă pleci, de pildă, spre Mozart, chiar dacă nu ajungi la destinație, calitatea vieții crește. Nu ieși pe targă de la un concert la Ateneu, asta e clar. Altfel zis, muzica proastă ucide. După cum se și vede, tot ce îți dă este șansa de a deveni memă. Este important și asta, dar e prea puțin. Nu merită.
– Ce vrei să te faci când vei fi mare?
– Memă.
– Mai bine te orientezi spre meseria de manechin de teste auto, fiule. E mai rewarding.
Sursa
Săracul puștiul ăla care a sărit de pe scenă drept în gardul de fier al jandarme
Articole similare
- Advertisement -
