Nu sunt rare cazurile în care un om zice ce vrea el să se înțeleagă și reiese inclusiv ce nu vrea să spună, iar acest fenomen se numește ”și-a dat arama pe față”, expresie care vine din vremurile în care oamenii mușcau din bănuțul de aur ca să vadă dacă e aur-aur și, uneori, descopereau că e de aramă, adică bănuțul avea doar o spoială de aur și n-avea valoare. Zice Dragoș Anastasiu, vicepremier, acest Elon al lui Ilie, exact ca Elon, cu deosebirea că n-are banii lui Elon și nici n-a inventat nimica, ceea ce este acceptabil pentru un Elon român: ”Lumea nu mai are încredere și atunci trebuie să livrăm.”
Ceea ce răzbate fără voia autorului din aceste cuvinte este că ”livrarea” este funcție de încrederea lumii, adică, are lumea încredere, n-ar rost să livrăm, îi facem din vorbe, însă dacă lumea nu mai are încredere, atunci n-avem încotro, trebuie să livrăm.
Astfel, filosofia vicepremierului este identică cu a politicianului român și conține două teze:
1. Lumea are încredere și atunci nu trebuie să livrăm.
2. Lumea nu mai are încredere și atunci trebuie să livrăm.
Ceea ce îi scapă politicianului român și, în acest caz, vicepremierului Dragoș Anastasiu, este că ”livrarea” este obligatorie, conform legii – și nu este funcție de încrederea lumii. Altfel zis, lumea are sau n-are încredere, politicanul este obligat să livreze. Filosofia asta poate părea ceva nou la noi, însă este veche și este înscrisă în Constituție. La care pagină? La pagina pe care n-a citit-o Anastasiu.
Sursa
