Vizualizarea este importantă, deoarece favorizează cunoașterea, deși, din păcate

Vizualizarea este importantă, deoarece favorizează cunoașterea, deși, din păcate, adesea o și înlocuiește, cum ar fi, de pildă, pe telefon, unde omul se uită la un scurt video și zice că știe, ceea ce, da, face bine la stima de sine, că omul se respectă mai mult, zicându-și că este mai învățat, cu toate că, de fapt, nu este, ceea ce este el este doar încă un om care a mai văzut încă un video. Cu toate acestea, adevărata vizualizare ajută la înțelegerea lumii cu ajutorul imaginației, fapt verificat, deoarece eu am înțeles mai bine războiul Israealino-Iranian atunci când mi-am imaginat că acel război, între o țară cu o populație în număr de ”x” și una cu o populație de zece ori mai mare, ar avea loc la noi (Doamne-ferește) în România, iar cele două milioane de locuitori ai Bucureștiului, locuitori avansați și evoluați ca nimeni altcineva, încep să bombardeze restul țării, nu din capriciu, desigur, ci fiindcă ei se tem că restul țării, să zic, cincispreze milioane de locuitori, au devenit dezgustător de suveraniști și este musai să fie ținuți la respect, mai ales că bucureștenii suspectează că restul țării ar deține arma dacică, un toiag pe care îl înfigi la baza crucii de pe Caraiman și de acolo țâșnește o rază care urcă până la cer, apoi coboară ca un fulger asupra Bucureștiului și îi transformă pe toți bucureștenii războinici în mitici pașnici, cu preocupări miticiste, mici, bere, gagici și citibreakuri în Vamă. Bine, bucureștenii nu sunt singuri în teama lor față de toiagul dacic. Francezii îi sprijină cu un arsenal de brânze puturoase cu care bombardează Iașiul, Buzăul, Clujul, Craiova, Aradul, Făgărașul și mai ales Sarmisegetusa, fiindcă de acolo, de la Sarmisegetusa, suveraniștii își iau bețe, își fac toiaguri și apoi se duc cu ele pe Caraiman unde dau cu ele în monument, deocamdată fără rezultat. Dar vă țin la curent. Mai vizualizez și revin.


Sursa