Pe cifre, mai multe persoane și-au luat adio de la mine cu block, unfollow, idio

Pe cifre, mai multe persoane și-au luat adio de la mine cu block, unfollow, idiotule și stfîg în timpul campaniei electorale, datorită faptului că am baleiat, natural, zic eu, spre suveranism (că spre ce altceva, spre ne-suveranism?), decât în aceste zile, când mi-am permis să opinez, mai direct sau mai razant, că nu-i deloc ok ce face guvernul israelian; ceea ce este destul de logic, statistic vorbind, fiindcă mai aproape ți-e cămașa decât geopolitica mondială care se face și se desface la douămii de kilometri distanță de acea cămașă, deci pasiunile locale sunt mai mari și mai numeroase, e normal să contrariezi mai multe așteptări decât dacă îți dai cu părerea despre guvernul statului Israel. De ce, totuși, noi, ne-israelienii, adică aceia care nu suntem cetățeni ai acelui stat, nu trăim acolo, nu votăm acolo și, dacă nu mergem în vacanță acolo, ni se rupe, n-avem altă treabă decât să ne dăm cu părerea pe Facebook despre ce face sau nu face guvernul țării lor? Simplu. Dacă ignori chestiunea palestiniană (deși e cam imposibil, la ce măcel e acolo), rămâne bombardeaua. Altfel zis, comentăm de frica bombardelei. Dacă, mâine, dau ăia cu bombardeaua, chestiunea nu mai este deloc locală, ci ne privește direct, că poate murim. Nu vrem să murim. Pe deasupra, mai este și absolut vexant să știi că viața ta depinde nemijlocit de opțiunile politice și geopolitice ale unor persoane cu care n-ai nici o treabă și mai sunt și la douămii de kilometri distanță. Cum să nu te bagi în vorbă când îți țâțâie că poate mori mâine și nu știi de ce? Din acest punct de vedere, vexarea ar trebui să funcționeze invers, să ne ofuscăm mai degrabă noi, că noi, pașnicii, suntem aceia care trăim cu frica-n sân de ce fac sau ar putea face israelienii p-acolo; nu ei se tem pentru viețile lor fiindcă molâii noștri ar putea sau n-ar putea să apese pe butoane roșii, butoane care nici nu există, de fapt, că singurele butoane pe care le apot apăsa politicienii noștri sunt alea de la lift și nici alea nu funcționează, de cele mai multe ori. Pe scurt, blockangiilor și supărăcioșilor, nu vă mai ofuscați atâta, ci veniți să cereți scuze populației chibițe de pe Facebook: ”oameni buni, vă rugăm să ne scuzați că trăiți în frică din cauza statului Israel. Și nouă ne e frică. Dacă simțiți nevoia să ne blocați pe Facebook din cauză că guvernul nostru vă provoacă deranj, vă implorăm să o faceți, o merităm. Credeți-ne, numai și gândul că voi, care sunteți, orice s-ar zice, vai de capul vostru față de Israel, mai sunteți nevoiți să aveți și frica asta, nu ne lasă să dormim noaptea. Cum am putea să compensăm vreodată acest sentiment de teamă pe care, poate că fără voia noastră, vi l-am indus? Niște beri, ceva? Un humus? Vă rugăm, serviți. Și, încă o dată, vă rugăm să acceptați scuzele noastre.”
– Bine, ok. Hai să vedem berile alea.


Sursa