Așa cum nu devii anti-francez dacă nu ești de acord cu Macron, sau nu ești etichetat drept anti-italian dacă nu ești de acord cu Meloni, desigur că nu ești nici anti-semit dacă nu ești de acord cu Netanyahu. Nu ești anti-rus dacă ești anti-Putin, deși poți fi anti-Putin fiind pro-rus. Evident, nu ești anti-român dacă ești contra lui Nicușor Dan și contra așa-zisei coaliții de partide proeuropene. Nu ești împotriva presei libere dacă ești anti-Gâdea și nu ești anti-literatură SF dacă ești anti-CTP (da, CTP a scris niște SF la un moment dat, un SF slab, dar de scris a scris). E drept, uneori, popoarele împuternicesc prin votul majorității diverși dezaxați și diverse guverne de psihopați, dar să pui un semn de egalitate între o etnie și majoritatea alegătorilor din acea etnie care ridică monștri la putere din când în când, asta este cam mult, deși ispita este puternică și fiindcă este puternică, mulți nici nu-i rezistă (deși ar trebui, fiindcă nu degeaba scrie în rugaciunea Tatăl Nostru, „și nu ne duce pe noi în ispită). Omul, ca specie, este simultan minunat și odios, iar fapta care desparte minunatul de odios este una singură: crima. Că omul ucide alt om în vreme de pace sau în vreme de război, nu contează. Crima este crimă. Situația că un guvern dă oamenilor din popor carte blanche pentru a ucide alți oameni îl califică pe acel guvern ca fiind un guvern criminal, iar pe aceia care ucid fiindcă le-a dat guvernul voie, drept criminali. Moral vorbind, nu există alt fel de a vedea lucrurile. Etnia n-are a face. Fiecare națiune a avut sau încă are momente în istorie când oameni altminteri pașnici au fost transformați în criminali doar fiindcă guvernul le-a apus că este ok să ucidă. Chiar și azi, când, vorba aia, suntem civilizați și evoluați, n-am nici un dubiu că dacă guvernul dă liber progresiștilor să mătrășească suveraniști (sau invers), de mâine ies pe străzi asasinii cu patalama de la guvern și jumătate din populație este in pericol de moarte. Nu există popor care să nu fi făcut moarte de om, deci, pe cale de consecință, nu există etnie care să nu aibă mâinile pătate de sânge. Dar de ce, totuși, un om care altminteri n-ar șifona o muscă, devine capabil să ucidă alți oameni doar fiindcă guvernul i-a spus că e-n regulă s-o facă? De ce acel om nu poate să refuze zicând, „eu nu fac așa ceva” și prin acel refuz să-și aducă pace în suflet și să răspândească pacea în lume? Explicația mea: suntem nasoli și suntem etnic nasoli, nasolii fiind o etnie universală, una care se ascunde sub sutele, poate miile de alte diverse etnii ale omenirii. Da, la o primă vedere suntem oameni pașnici și iubitori de alți oameni pașnici, dar asta numai până ce vine un guvern nasol și ne spune că este ok să începem să mai și ucidem, pe la noi sau prin vecini, nu contează, guvernul a dat verde, na un șiș și du-te de fă nasuleală. Întrebare: dacă un vecin de etnie nasoală vine peste mine să mă omoare, iar eu îl omor pe el ca să nu mă omoare el pe mine, asta mă face și pe mine etnic nasol? Răspuns: nu. Asta te face iranian.
Pe același subiect, în comments: Bernie Sanders, străbunicul neoprogresiștilor americani, într-un surprinzător moment de luciditate.
Sursa
