Alt trib complet nerespectabil din care fac parte este tribul acelora care folos

Alt trib complet nerespectabil din care fac parte este tribul acelora care folosesc muzica drept acompaniament la viață, sau cum ar fi la restaurant, ca garnitură: cartofi prăjiți, pilaf, piureu, sote de legume și așa mai departe. Servesc vită, o garnitură. Servesc porc, alta. Animalul dictează garni-ul. Știu, tribul cel respectabil este acela care servește muzica în loc de animal. Acolo, la ei, este invers: muzica este proteina și viața este garnitura, carbohidrații cum ar veni. Am făcut și eu parte din acel trib, dar am fost exclus findcă nu eram destul de cult, sau m-am autoexclus eu din motive filosofice, nu mai știu. De pildă, eram de părere că viața vine prima, muzica a doua. Faux pas. Ieși fară. O parte bună a fost că, după autoexcludere, playlistul mi s-a extins foarte mult, deoarece viața fiind complexă și tăvălind omul, asemenea unui șnițel, prin nenumărate stări (toate complexe), este necesar un playlist deasemenea complex, pentru a acompania fiecare stare așa cum se cuvine. Mă duc în Vamă pe autostradă? Garnitură de Accept. Ajung în vamă și beau o bere? Rolling Stones. Am băut zece beri? Solomon Burke. Douăzeci? PinkFloyd, Final Cut. Altă parte bună este că sunt mereu pregătit cu tot soiul de muzici pentru stări pe care bănuiesc că le-aș putea trăi dar încă nu le-am trăit, deci sunt acoperit orice ar fi. Iar una din piesele pentru care încă nu am găsit nici o stare este ”Trixie” a trupei londoneze de post-punk Sleaford Mods. Trixie are șaptișpe ani, eu o țin în playlist de unșpe și încă nu am găsit starea pe care s-o acompanieze. Abia azi, în timp ce mă târâiam pe bulevardul Maniu într-o mașină cu un sistem audio pe care bulevardul Maniu nu îl merită, am înțeles de ce starea pentru Trixie nu exista. Era simplu: Trixie nu acompaniază starea, ci o dă. Nu știi în ce stare ești? Bagă Trixie. Faceți proba. Vineri, țineți Trixie la îndemână, încearcați să ieșiți spre Pitești prin Maniu, iar în momentul când simțiți că vi s-a uscat creiereul și a căzut între clavicule, dați play la Trixie. Eu așa am descoperit că, nu doar că există muzică pentru orice stare, dar că există și muzică pentru atunci când n-ai nici o stare și vrei să ai una. Pe scurt, dacă există vreun trofeu pentru descoperiri inutile, începeți să-l lustruiți. Mă calific.
Trixie în comments.

Sursa