Ăștia nici măcar cu un buget de zece, douăzeci de ori mare (unii zic că de o sut

Ăștia nici măcar cu un buget de zece, douăzeci de ori mare (unii zic că de o sută de ori) nu reușesc să impună un candidat. Ce spune asta despre competența lor în a conduce, nu doar partide, ci absolut orice? Nici măcar cu UE, mass-media, securiștii, prefecții și primari în spate nu izbutesc să miște acul. Televiziuni cu market shares de top, influenceri cu milioane de followeri, billboard-uri căcălău și fâs. Las’ că toată această forță împinge la doi cai morți. Dar asta spune tot ce vrei să știi despre natura politicii de la noi. Parcă e o republică sud-americană care pompează într-un dictator, doar că la noi dictatorul ori n-are chip, ori nu este local, ori este un comitet. Probabil, all of the above. Dar ce e clar ca lumina zilei este că acest dictator cu multe fețe nu are mesaj. Ori, dacă nici măcar nu are ce să promită populației, eu zic că nici nu are ce să facă pentru populație. Sunt unii care se chinuie să absoarbă adevărul acesta, unii îl resping în mod irațional, dar adevărul rămâne. În final, tot ce vrea dictatorul este să mai fie. Punct. Alții zic, dom’le, noi nu votăm ce votează pulimea, fiindcă ce are pulimea să ne dea nouă? Bine, băi băieți și fete. Alternativa este să votați în continuare cartierul Primăverii, și să vă dea cartierul ce v-a mai dat. Tunuri. La figurat. Și în curând și la propriu. Cele mai mari găuri în finanțe, economie, educație și sănătate (ca să listez doar domeniile populare) sunt date de cartierul Primăverii din toate județele. Pulimea care îi contrariază pe finuți sunt foștii copii educați de cartierul Primăverii. Pulimea din diaspora, care ieri era o lumină și azi li se pare o bășină, a fost fugărită afară tot de cartierul Primăverii. Chiar și eu, care zic că sunt mai pe artistic, așa, deci să zici că-s mai cu capul în nori, chiar și eu încă mai gramul de rațiune ca să observ toate astea și să nu votez așa ceva. Dar ce să votez? Păi, nu e clar? Orice altceva.


Sursa