Că „România” fierbe sau nu, nu este așa de important. Mai important este ca „Rom

Că „România” fierbe sau nu, nu este așa de important. Mai important este ca „România” să înțeleagă și să accepte ideea că orice ar fi pățit Georgescu azi, este opera „României”. Nu există politician care l-a șuntat pe Georgescu care să nu își fi luat puterea de a șunta de la „România”. Poporul care îl iubește așa de tare pe Georgescu este acela care i-a validat în funcții pe ciomăgarii instituționali care l-au regulat pe Georgescu în dos și, implicit, pe poporul însuși. Este un fapt. Votul neglijent, votul pentru „răul cel mai mic” și votul de foame și de frică se răzbună atunci când te aștepți mai puțin. Dar se răzbună negreșit, implacabil. Eu mereu am zis: votezi când ai ce vota sau nu votezi de loc. Invers, ajungi să trăiești într-o lume pe dos, cu ciuci, ciolaci, bolojani, gâzi și cetepei. Totuși, nu este un moment pentru debitat înțelepciuni, căci chiar sunt oameni care suferă vexați în iubirea lor pentru Georgescu. Dar dacă ar fi momentul pentru vreo înțelepciune, l-aș cita pe Jefe (Rubén Blades) din „The Counselor” (Ridley Scott, 2013) care spre finalul filmului îi spune lui Counselor (Michael Fassbender), care suferea fiindcă i-au măcelărit iubita, următoarele: „Vă îndemn să vedeți adevărul situației în care vă aflați, domnule consilier. Lumea în care cauți să îndrepți greșelile pe care le-ai făcut este diferită de lumea în care ai făcut greșelile. Ai vrea să mai ai de ales, dar nu mai există alegere. Există doar acceptare. Alegerea a fost făcută cu mult timp în urmă. ” Asta cu” alegerea a fost făcută cu mult timp în urmă” rezonează la fix, zic eu. Deci, să ne căim. Asta pentru cine cunoaște conceptul. Cine nu, decât să ne întristăm, mai bine un cântec vesel să cântăm. Băgați manele, că cică face bine la durere. Pentru indignare, un punk, ceva. De pildă, ar merge un Pennywise, cu „Fuck Authority”. Sau cu „Revolution”. În comments.


Sursa