”Cheltuieli voluptorii”, acesta este unul dintre acei termeni juridici pe care omul care nu-i jurist de meserie nu îl cunoaște, dar îl înțelege perfect, prin simpla dulceață a limbii ce-o vorbim, da-i-ar Dumnezeu sănătate și viață lungă. Termenul apare în dosarul Nordis și, evident, ”cheltuieli voluptorii” înseamnă curve, țoale, merțane, bijuterii, gâște fripte umplute cu fazani copți și, probabil, tone de ciocolată Dubai, adică voluptăți de vreo trei milioane de euro, voluptăți de haiduci bazați, cu protecție de la securime și politicărime (ceea ce s-ar putea să fie același lucru). La poporul muncitor și cinstit, voluptățile sunt mai simple, de pildă, pus în fața alegerii de a-și lua pizza rustică sau carnivoră, poporul voluptos se aruncă și cere o super-supremă. Sau, în loc de Ballantine’s la 67 de lei, poporul cade pradă poftelor gâtului și își ia Teacher’s, la 87. D-astea. Ceea ce este firesc, fiindcă dacă poporul plătește voluptățile alea mari, de la Nordis, nu-i mai ajung banii decât pentru voluptățile mici, de la Auchan. Termenul juridic când poporul scapă la voluptăți este ”firfirici voluptorii”. Nu e infracțiune.