Ordonanța Ciolacu-Predoiu: „Este considerat material publicitar politic orice material scris, online, audio sau video, utilizat în campania electorală care îndeamnă alegătorii în mod direct sau indirect să aleagă sau să nu aleagă, să voteze sau să nu voteze pentru un candidat independent sau pentru un candidat al unui partid politic clar identificat”. Pe scurt, nu mai e voie să-ți dai cu părerea pe Facebook sau prin alte părți despre politică, politicieni, partide și candidați, că te amendează dacă se plânge careva. Desigur, ca și chibiț politic, mă simt profund vexat în dreptul meu sfânt de a chibița. Din fericire, noi, chibiții moșuleți care ne-am antrenat încă de pe vremea lui Ceaușescu și PCR tocmai pentru zile ca acestea, când Ciolacu, Predoiu, PSD și PNL se vor ceauși și se vor peceri la rândul lor, avem mereu la îndemână limbajul esopic. Ce este limbajul esopic? Simplu. Ne scriem în continuare părerile despre politicieni, partide și candidați, numai că în loc de numele lor ”clar identificate”, folosim nume de animale și de ce mai vrem noi. De pildă: Boul, Vaca, Viezurele, Cârtița, Viermele, Bacteria, Flegma, Căcatul, Spârcul, Laba, Eczema și așa mai departe. Dar stai! ar putea obiecta cineva. Cum am putea să identificăm mai clar partidul din care face parte, să zicem, Bacteria? Simplu. Folosim codul de culori. Ciolacu pesedistul? Spârcul Roșu. Predoiu penelistul? Viermele Albastru. Și așa mai departe. Transmit acest know how din moși strămoși (de la Esop, practic) și generațiilor mai tinere, cu încrederea că chibițismul și chibiții vor trăi și vor chibița forever, spre deosebire de aceste animale, care, asemenea altor animale, fie vor intra în istorie pe ușa din dos, fie istoria le va intra prin dos. Amin și pace.
Sursa