Singurul vot care are sens, atât la parlamentare, cât și la turul doi, este un vot pentru deranj, fiindcă, așa cum s-a văzut la alegerile din iunie și la prezidențialele din primul tur, politicienii iadului nu doar că au început să creadă ei înșiși în minciunile lor, dar au început și să se considere măreți fiindcă le-a mers cu minciuna și impostura, iar când zic ”impostură”, mă gândesc în primul rând la Ciucă și Ciolacu, cei doi reprezentanți de frunte ai doctrinei ”Mi-am luat o căciulă prea mare pentru capul meu mic dar merg înainte că poate nu se prinde nimeni”. Le-ar prinde bine o doză de umilință dreasă cu țâră de impas existențial provocat de insecuritatea locului de muncă, iar în unele cazuri, cred că nu puține, de insecuritatea privind averea și libertatea. De aceea, presupunând că ambii candidați la prezidențiale sunt în egală măsură de dilii, fiecare în felul lui, unde pe Georgescu l-a dilit întâlnirea cu energia universului și glia glorioasă, iar pe Lasconi a dilit-o un arivism fundamentat pe fomism, combinat cu un mesianism de gospodină care-și predică revelația cu ocazia fiecărei salate de beouf; și presupunând că ambii sunt în egală măsură de fluenți în mesaje patriotice înălțătoare, eu apreciez că Georgescu are un potențial mai mare de a livra deranj acolo unde era de mult cazul să fie deranj, adică în subteranele încâlcite și întunecoase ale statului, acolo unde politicianul se confundă cu securistul, securistul cu bancherul și cu judecătorul, iar ambii cu militarul, însă nu neapărat un militar al armatei noastre. La suprafață, dincolo de gulgute patriotice similare ca relevanță, deși date pe gură în moduri diferite, am reținut intenția lui Georgescu de a instala cișmele peste tot, ceea ce Lasconi n-ar putea face, că-i sare Coca Cola-n cap și Lasconi, deși e înfiptă, nu pare să aibă coiul personal și politic ca să se ia la trântă cu corporația, ceea ce Georgescu cred c-ar face, că dacă are el circulația periferică cu care să înoate într-un lac înghețat, cred că are și centura neagră ca să facă nefăcutul, adică să le-o mai dea corporațiilor nițel peste bot, că poate prinde și capitalistul român puțină cărniță, nu doar os și iar os ca până acum, ce pica pe jos de la masa boierilor. Pe scurt, deranjul e bun. În rest, mersi, avem de toate, altceva nu ne trebuie.
Sursa