Datele statistice nu confirmă deloc că votul popular a rezolvat vreodată cele tr

Datele statistice nu confirmă deloc că votul popular a rezolvat vreodată cele trei, cinci sau zece chestiuni pe care poporul le dorește rezolvate, așa că singurul argument în favoarea alegerilor este nominalizarea următorilor hoți, corupți și incapabili, pe ideea că dacă nu reușim să stârpim hoția, măcar să îi alegem noi pe aceia care vrem să fure de la noi. Altfel zis, poporul a observat în mod corect faptul că hoția vine, în primul rând, dinspre clasa politică și, având de ales între soluția radicală de a schimba definitiv sistemul politic corupt sau de a-i cunoaște pe hoți cu nume și prenume, alege mereu a doua variantă, mai comodă, nominalizându-și hoții prin alegeri. O explicație pentru asumarea și proliferarera hoției de către popor, prin alegeri, este aceea că hoții pătrund în clasa politică tot dinspre popor, situație care naște necesitatea de a schimba poporul pentru a-i schimba politicienii. Însă, deoarece este dovedit științific și confirmat istoric că un popor nu se poate schimba pe sine de la sine, el având nevoie să fie urnit înspre cinste și alte valori morale tocmai de către lideri pe care poporul nu-i recunoaște ca fiind ”din popor”, rămâne că schimbarea nu poate veni decât din două surse: fie de la elite proscrise, care trăiesc deja după înalte valori morale deoarece s-au extras anterior dintre normele populare imorale, fie de la alogeni, care, fiind străini, nu cunosc normele populare. Dar mai există o variantă, varianta caragialo-creștină, unde poporul își acceptă destinul neonorabil și alege să se îndrepte râzând spre dezastru și autoanihilare cu încrederea că există un Dumnezeu care îl va salva în ultima clipă. În cazul în care se dovedește că aceasta este calea aleasă de popor, atunci, da, putem vota liniștiți cu zâmbetul pe buze și într-o veselie, cu încrederea că dacă tot e să ne ducem pulii de suflet, măcar să ne ducem zâmbind. Dacă nu, nu merită.


Sursa