Una dintre obligațiile profesionale ale jurnalistului este să-i întrebe pe oamenii de stat întrebările pe care publicul vrea să le întrebe. Este o obligație de bază, care califică un jurnalist ca profesionist. E ca jurământul lui Hipocrate la medici. Jurământul jurnalistului ar trebui să fie ”Jur să-ntreb ce vrea cetățeanul, nu patronul; și să relatez răspunsul întocmai și la timp”. Iar câteva dintre întrebările pe care nici un jurnalist român nu le-a pus vreodată unui politician (eu nu-mi aduc aminte) sunt următoarele: De ce vorbiți, domnule, stricat românește? De ce faceți dezacorduri gramaticale atunci când vorbiți? De ce pronunțati cuvintele greșit? De ce, chiar și atunci când citiți texte scrise dinainte, de pe foaie, citiți cu dificultate?
Aceste întrebări sunt tabu în presa română. Jurnaliști care au absolvit facultăți unde au studiat limba română se tem ca dracul de tămâie să-i întrebe pe reprezentanții noștri de ce nu cunosc limba română. De ce oare?
Noi, publicul, am observat demult că mulți politicieni și oameni de stat vorbesc prost românește, începând (ca să mă refer doar la istoria recentă) cu Dăncilă și terminând cu cei de azi, ca Ciucă, Turcan, Anisie, Iohannis și, desigur, aproape toți udemeriștii. Unde este întrebarea cheie care ar putea (în visele noastre, desigur) determina partidele să nu mai ia orice golan de pe stradă care-și poate plăti locul în parlament și să-i mufeze botul incult la banul public? Chestiunea nu-i un fleac.
Gramatica proastă și exprimarea defectuoasă în limba română sunt semne certe ale faptului că omul a trecut prin școală ca gâsca prin apă. N-a citit, nu s-a mobilat, nu s-a șlefuit, iar asta însemnă că omul este rudimentar, nu pricepe un text pe care i-l pui în față, gândește rar și, atunci când o face, gândește greșit. De ce ar vrea publicul, cetățenii, ca astfel de oameni să ia decizii privind viața, avutul și viitorul lor? Așa cum văd eu lucrurile, mass media ”mari” nu pot face un serviciu mai bun publicului pe care îl informează și, pe cale de consecință, îl educă, decât să pună întrebarea ne-pusă de fiecare dată când un sulea de politician necioplit își face loc într-un talk-show.
Ar fi drăguț ca, de exemplu, la Cotroceni, cu ocazia conferințelor de presă ale președintelui, un jurnalist (sau toți) să întrebe: Domnule Iohannis, de ce pronunțați cuvântul ”perioadă” ca ”peroadă”? Nu vă tulbură faptul că pronunțați ”peroadă” așa cum Ceaușescu pronunța ”pretini”? Ca fost cadru didactic, nu vă temeți că unii copii ar putea fi induși în eroare și să creadă că avem cuvântul ”peroadă” în limba română? Domnule Iohannis, de ce nu v-ați făcut timp, o oră sau două, pentru a vă corecta felul în care vă exprimați în limba română? Că, în fond, și limba română, ca orice altceva, de la cap se-mpute.
Sursa
