Dacă vrei să NU ajungi ca Turcia în caz de cutremur, este absolut evident că investiția în servicii de urgență nu poate fi decât ulterioară investiției în clădiri rezistente la cutremur, ca primă și fundamentală acțiune guvernamentală. Dacă aștepți cutremure de 7,8 Richter, e doar de bun simț să construiești numai clădiri care rezistă la 8 Richter, iar această temă trebuie să devină și lege, și parte din strategia națională de apărare, sau ceva. Dacă mie, ca cetățean, mi se pare că asta-i o chestiune de un bun simț care sare-n ochi de evidentă ce este, iar guvernului i se rupe suveran și absolut, însemnă că guvernul sau guvernele sunt mână în mână cu dezvoltatorii, evitând să dea legi și norme care le-ar crește ălora costurile și investiția, fiindcă obligația de a construi clădiri cu protecție seismică crește costurile la dezvoltator. Le crește și la client, la cumpărătorul apartamentului, iar aici apare vina noastră colectivă: preferăm prețuri mici în șandramale noi, în loc de prețuri mai mari în clădiri solide și rezistente la cutremur. Pe pariu că dacă mâine ar fi referendum pentru ”prețuri mici” sau ”clădiri sigure”, prețurile mici ar ieși câștigătoare cu 70%. Asta ca să zic și io ceva inoportun și off topic pe subiect, fiindcă, sincer, nu detectez niciun fel de preocupare a majorității românilor pentru eventualitatea că le-ar cădea casa sau blocul în cap. Norocu’ lui Ciucă, Ciolacu, Iohannis & comp. Au mai scăpat de-o grijă. Nu c-ar fi avut-o.
Sursa