Secţia 122

Marcel Oprescu era un tip dificil. Foarte greu de mituit, deoarece îi lipsea simţul umorului, prefera lucrurile funcţionale, astfel că deseori irita pe toată lumea. Într-o împrejurare, plecase de la birou cu nu ştiu ce treabă, iar după o vreme începu să bată grindina. Toţi colegii binecuvântară vremea capricioasă, zicându-şi că Marcel va fi obligat să se adăpostească în vreun bar. Acela, însă, reveni în douăzeci de minute, ignorând stihiile şi stârnind indignarea generală.
Cu un asemenea caracter, Marcel făcu stop cardiac aproape firesc când auzi din partea unor constructori: „Lasă, că merge şi-aşa!”
La înmormântare participă întregul institut la care activase, toţi fiind dornici să-l vadă acoperit de pământ.
– S-a dus! – oftară câţiva, înainte de-a merge să sărbătorească.
Odată înhumat, Marcel nu mai deranjă pe nimeni, până de curând, când se prezentă la Secţia de votare 122, cu prilejul alegerilor locale. Sala se umplu de un miros greu.
– Marcel Oprescu, pe Artiştilor numărul 8 – spuse straniul oaspete, întinzând o hârtie membrului comisiei.
– Dar – spuse reprezentantul USR -, trebuie să prezentaţi Cartea de identitate!
– Aceea a fost predată imediat după deces, nu mai am decât certificatul.
Cu o figură neghioabă, useristul citi întregul act, apoi i-l arătă şi colegului de la MPR, care acum reprezenta nou încropita Mişcare pentru tot cartieru’.
– Păi, dumneavoastră sunteţi decedat din 2007, nu mai puteţi vota! – murmură într-un târziu.
– Arăt eu ca unul care nu poate? – se minună Marcel. Sunt trecut pe listă, votez!
– Da, pe listă apăreţi, ce-i drept… Sunteţi zombi? – interveni şi preşedinta comisiei.
– Zombi poate ești tu cu mă-ta, eu sunt un cetăţean cu conştiinţă!
Vicepreşedintele făcu un semn, cu înţelesul: „Hai să lăsăm, că ne împute toată secţia!…”
Marcel primi buletinele de vot, ştampilă pretutindeni sigla UDMR, introduse buletinele în urnă, apoi înapoie ştampila.
– Dar, vă rugăm să nu mai spuneţi şi altora că aţi votat cu certificatul de deces! – îl atenţionă preşedinta, la plecare.
Reprezentantul MPR fu străfulgerat de-un alt gând:
– Ăstuia n-ai ce să-i faci nici dacă votează multiplu!


Sursa