Trăia odată în Împărăția Verde un băiat căruia nu-i plăceau castraveții murați. Verde Împărat, prin metode specifice, află acest detaliu, însă nu zise nimic.
Crescu mai apoi băiatul și-i veni să scrie pe zidurile palatului „Jos Verde Împărat!” Noaptea, ca hoții. Fu însă dibuit după scris, căci dascălul de Limba verde îi recunoscu slova.
Flăcăul nu fu nici bătut și nici nu i se vorbi urât.
– E opinia ta, iar noi o respectăm! – îi zise împăratul cu blândețe. Mai mult, îți vom oferi condiții să meditezi asupra sensului vieții…
Și, într-o celulă de patru pe trei, băiatul medită.
Sosi micul dejun: un castravete murat și saramură din butoi încălzită, la gamelă.
Prânzul fu consistent: Supă de castraveți murați, mâncare de castraveți murați, iar ca desert, un castravete murat nemțește, cu oțet și puțin zahăr.
Seara sosi și cina: salată de castraveți murați.
– Ți-i i-am tăiat mărunt – zise temnicerul Grigorie -, să nu-ți cadă greu.
Băiatul mulțumi și începu să mediteze la sensul vieții. În două săptămâni deveni monarhist, iar peste ani, când părăsi temnița, scrise o lucrare științifică:
„Efectele terapeutice ale castraveților murați în epoca lui Verde Împărat”.
Sursa
Articole similare
- Advertisement -