Ilie se culcă îndată după miezul nopţii, căci petrecerea de Revelion îl cam obosise. Pe 2 ianuarie se pomeni în preajma galaxiei M-28, căci – în loc să nimerească în camera sa de hotel – ajunse nu se ştie cum în naveta spaţială Vostok.
„Asta e, vizitez şi M-28! Şi-aşa pe alealalte le cam ştiu…” – gândi Ilie. Ar fi putut să întoarcă, însă-şi dori să bea ceva, ca să-i mai treacă mahmureala. Alese prima planetă locuită.
– Actele! – cerură cei de pe M-28. Timişoara, România… Asta pe unde naiba vine?
– Undeva în Europa – explică Ilie.
– Lasă-mă, dom’le, cu Europa ta, zi-mi planeta şi galaxia!
– Terra, în Calea Lactee.
– Bă, tu ai auzit de Terra? – îşi întrebă vameşul un coleg.
– Draci! Cred că spune minciuni. A mai fost ăla din Andromeda, tot extraemdouă’ş’optestru, de-a trebuit să spele trei săptămâni după el la hotel! De ce nu ai paşaport?
– Păi, nu se mai cer paşapoartele – se apără astronautul nostru.
– Poate la voi, în UI, M-28 e la optzeci de mii de ani lumină distanţă de voi, aici trebuie paşaport! De unde ştim că n-ai venit pentru spionaj?
– Ce să spionez? Din cât văd, aici e o societate rurală…
– Rurală-i mă-ta! – se supără vameşul. Noi avem şi muzeu!
Ilie n-a mai zis că şi Uniunea Intergalactică e plină de muzee, preferă să dea şpagă câteva pachete de ţigări, căci vameşii de pe M-28 n-auziseră nici de euro, nici de ruble.
Sursa