Asociației de locatari debută cu un mic incident:
– Da’ Benoni Avraam Mardoheu Ionescu ce caută la ședință, că el nu ia lumină?…
– Pentru copii – răspunse Benoni -, că văd la ceilalți și vor și ei.
– Lasă, că au la aragaz, nu le trebuie lor lumină de la Ierusalim!… – îl consolarăm câțiva.
Benoni plecă supărat, bombănind pe scări că suntem o adunătură de troglodiți, care credem toate scamatoriile. Domnul Damian îi sugeră că-i arată scamatoria cu înmulțirea maxilarului.
Curând, însă, revenirăm la ale noastre:
– Cine coboară după lumină?
Doamna Riviș spuse că ea nu are voie decât între 11 și 13.
– Dar în parc, la 15:48, alaltăieri, cum a fost? Credeai că nu se află? Ai mai mers și fără mască!…
Cei mai mulți spuseră că, fiind doar chiriași, este o onoare prea mare pentru ei, așa că sugerară să merg eu.
– Să cobor și să urc eu patru etaje ca să vă lăfăiți voi la lumânare? N-ați vrea să comandați și câte-o pizza?…
În final, se oferi Aurel, cu condiția să-i achite fiecare apartament 5 lei:
– Vă fac o favoare, normal era să plătiți după numărul de locatari, ca la cheltuielile de bloc!
Sursa