după o idee de Ioan Usca
Nu credeam să-nvăţ a mă distanța vreodată;
Pururi asimptomatic, înfăşurat în masca-mi,
Ochii mei înălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
COVID-19 tu, dureros de dulce,
Până-n fund băui voluptatea virozei
Ne-ndurătoare.
Jalnic ard de viu, mistuit de sete ca Ludovic,
Ori ca Vela înveninat de geaca-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Ventilatoarele donate din toată lumea.
De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, din carton, mă topesc în flăcări,
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă, Raed!
Sursa
