Din dorința de a se îmbogăți, Aurel scrise o carte. Acum aștepta cu nerăbdare răspunsul editurii. În sfârșit, Dorin îl sună.
– Bună, ai citit-o?
– Am citit-o…
– Și?
– Păi, cum s-o zic? Nu are nicio metaforă!
– E de acțiune.
– Știu că-i de acțiune, da’ fără metafore?…
– Am acolo, la pagina 62: pumnalul luci în noapte ca un cuțit.
– Am văzut. De fapt, am și schimbat acolo, că era prostie.
– Da’ acțiunea cum e?
– Captivantă. Trei spioni care nu fac nimic toată cartea, doar toacă banii serviciilor și, prin ricoșeu, ai contribuabililor.
– Da, am vrut să-i dau o notă de realism!
– Mai câțiva realiști ca tine, și ne taie ăștia bugetul de tot, o să ajungă editura să nu mai fie pentru acoperire, ci sursă reală de venit!…
– Pe bune, și voi?…
– Nu chiar, era o metaforă.
Sursa
Articole similare
- Advertisement -