Agentul Aurel se plânse deseori că n-a văzut niciodată America. Chestorul Stoler se gândi să-i facă o bucurie:
– Pleci la Washington.
– Ce fain! – se bucură Aurel.
– Vedem noi cât e de fain… Ai sarcină să furi mașina timpului.
– Ca aia a lu’ Wells?
– Nu ca aia. Aia era ficțiune, asta-i pe bune. Dacă te prinde, nu recunoști nimic. Să-ți iei de la magazie capsula cu cianură…
Când simți românește, cel mai ușor e să furi. Dacă ești pămpălău, te mulțumești să plagiezi, dacă ești agent versat, furi și mașina timpului.
Aurel văzuse în filme cum se procedează. Te îmbraci ca un lucrător la gaz metan și intri cu tupeu.
În vreo 30 de minute, mașina era ciordită. Însă, agentul nostru își zise că ar fi păcat să nu dea și el o tură. „Nu-mi aleg anul, să fie surpriză” – își zise, și butonă cu ochii închiși. Nimeri în Valahia anului 1536 după Hristos. Întâlni câțiva cosași destul de simpli, după vorbă, după port.
– Te salut, generație-n ițari! – răcni Aurel.
– Mneața. Au nu-i modru preaste cal a sărire – ziseră aceia.
– Ce vetust vă exprimați! Eu vin din mileniul III.
– Noi, din deal. Ai descoperit vreun căruț al vreamii?
– Să zicem…
– E și la noi în sat unul care zice că ar face așa ceva, dar noi credeam că-i de la băutură… Și când zici că ești matale născut?
– În 3 februarie 1975.
– Apăi, dacă fixai la căruț ziua aia, nimereai drept în mă-ta!
Sursa
Articole similare
- Advertisement -