Soluții

Aurel își zise că, fiind agent vechi, merită puțin răsfăț, așa că nu mai merse în Austria cu automobilul, ci luă avionul. Însă, omise un detaliu. Dacă pe șosea apar doar uneori polițiști care spun: „Schnell, schnell, schnell!”, pe aeroport măsurile de control sunt mai complicate, neputând să treci chiar ca prin brânză.
Ajuns la Viena (de unde urma să ia trenul către Linz), văzu un anunț trilingv:
„Pentru turism – ghișeul 1; afaceri – ghișeul 2; spionaj – ghișeul 3”.
– Eu sunt mai degrabă turist – își zise Aurel și merse la ghișeul 1.
Funcționarul fu de altă părere:
– Mergeți la ghișeul 3, doar scrie clar!
La ghișeul 3 îi zâmbi domnișoara Kristine:
– N-ați mai venit cu mașina? Într-un fel, e mai bine, puteți să beți.
– Mda… – admise Aurel.
– De data asta, ce intenționați să spionați?
– Ne-ar interesa energia eoliană.
– Păi, găsiți pe net. Dacă vreți turbine mai performante, mergeți în Linz la restaurantul Pöstlingberg Schlössl și-i cereți ospătarului Hugo un antricot de cerb cu sos de coacăze, nu din cale-afară de sărat. Pe spatele notei de plată, vă va da toate informațiile necesare. Cu un retroproiector sau cu o lupă, puteți citi.
– De unde lupă?
– Păi, nu v-a dat de la magazie?
– Nu!
– Dar, ce v-a dat?
– O pereche de mănuși și fiola cu cianură.
– Of, Doamne! Păi, voi spionați ca-n Evul Mediu! – se minună Kristine.
– Ce să-i faci? – oftă Aurel.
– Păi, poate vă ajută doamna Judith. Oricum stați împreună. Tot la Arcotel?
– Tot.
– Doamna Marieta ce mai face?
– Bine, mulțumesc!
– Tot pe strada Stegarilor, numărul 8, apartamentul 21?
– Tot.
– Și cu grisine, la televizor?
– Da, cu grisine.
Kristine îi puse viza și-i ură:
– Spionaj ușor! Însă, energie eoliană, nu altceva, că pe urmă întoarcem foaia!…


Sursa