Pe nasturi

Într-o țară îndepărtată dar, totuși, democratică, autoritățile avură o idee:
– Alegerile prezidențiale ne costă 40 de milioane de euro. Cum așteptăm la urne 20 de milioane de alegători, să le vindem câte-un suvenir de 2 euro și ne ies alegerile moca!
Ideea plăcu și, după numeroase discuții, se stabili ca amintirea să constea în 20 de nasturi, simbolizând cei 20 de candidați.
– Și-așa n-avem ce face cu ei – conchiseră.
Alegătorii avură opinii oarecum asemănătoare:
– Da’ ce să fac cu ei? – întrebă o femeie.
– Amintire, doamnă – explică, răbdător, șeful comisiei.
– Am autocolantul amintire.
– Atunci, îi faceți cadou! Noi trebuie să-i vindem, altfel ni se impută.
Un domn nu pricepea în ruptul capului:
– Dar, eu port tricouri!
– Poate trebuie să mergeți undeva mai elegant. Doar n-o să intrați la Filarmonică în tricou…
– Am și elegante, tot fără nasturi!
Întreaga comisie râse. Elegant fără nasturi!…
– Vă coaseți epoleți. Oricum, dacă nu luați nasturii, nu vă dăm buletinul de vot…
Mai spre seară, discuțiile deveniră mai tensionate:
– Da’ ce să fac cu ei?
– Orice! Jucați „Moara”, ziceți că-s soldăței, îi luați în loc de Algocalmin, vi-i băgați în cur, îi vindeți pe eBay…
Nasturii nevânduți fură împărțiți între membri comisiei.
– Cum ar veni, iarăși am lucrat pe nasturi, zici că suntem scriitori români! – observară câțiva.


Sursa