Parfumul ploii

Ca și cum n-ar fi avut altă treabă, procurorul Georgescu dorea să știe cum am reușit să-mi cumpăr un iaht.
– Mă rog, nu-i un secret, – zisei – însă, vă atenționez că plonjăm în plin apofatism!… Era o dimineață mohorâtă, cum sunt cam toate în ultima vreme. Pe când mă gândeam dacă să merg pe jos până la Sabres sau să chem un taxi, în odaie se arătă un înger…
– Adică, cum, un înger? Avea aripi?
– Nu, aripi au la Hollywood, ăsta era înger pe bune! Fuma Gauloises Caporal și nu avea nevoie de scrumieră.
Procurorul avu o mină care vroia să spună că, dacă nu le născocesc, totul pare veridic.
– Și? – mă îndemnă să-mi continui istorisirea.
– Și-mi zice, după ce m-a servit și pe mine cu un Gauloises: „Dumnezeu e scârbit de coabitări, globalizare, desemnări de premieri, parade, MCV-uri, feministe, talk-show-uri, Covid-19, relatări de pe front și alte tâmpenii! Pe scurt, doar pe tine te-a găsit relativ bun și drept. Ia-ți un iaht, umple-l cu caviar, conserve și ce mai crezi necesar, ia șapte perechi de pisici, parte bărbătească și parte femeiască, Whiskas, și stai acolo până se retrag apele!” „Care ape?” – întreb. „Alea care-or să vină”. „Și curcubeul?” „Și curcubeul” – zice el, părând că n-a înțeles la ce fac referire. „Pot să-i spun: Iahtul lui Vania?” – îl întreb. „Poți să-i spui și Cutia Pandorei, important e să nu uiți să hrănești pisicile!” Mi-a dat apoi cincizeci de milioane de euro și, cu unsprezece milioane, mi-am luat iahtul, la second hand… Altfel, la ce-mi trebuia mie iaht? Că, doar nu era să mă plimb cu el pe Bega!
– Mda… – făcu procurorul. Dar, n-ai plătit impozit!
– Păi, îngerul a zis să nu mai plătesc nimic, că oricum vine potopul!
Totul era perfect logic. Georgescu, totuși, crezu că a găsit o fisură:
– Dar, tu n-ai copii! Și, dacă urci pe iaht, cum se va reface omenirea?
– Asta l-am întrebat și eu pe înger. Mi-a zis: „Păi, nu de omenire e vorba, ci de pisici!”


Sursa