La începutul veacului al VI-lea înainte de Hristos, vremurile erau paşnice atât cât puteau ele să fie paşnice.
În apropierea Templului, profetul Iezechiel stătea întins pe partea sa stângă de cincizeci de zile. În apropiere, se aşeză Mordehai.
– Pot să profeţesc şi eu pe-aici? Că mie-mi vine rar…
O vreme, Mordehai profeţi în tăcere, apoi glăsui din nou:
– Tu cât mai stai pe stânga?
– Încă o sută de zile.
– Eu mai merg prin cetate. Îţi aduc ceva?
– Am tot ce-mi trebuie.
– Ce ai? Pâine coaptă-n bălegar şi-un hin de apă stătută? Hai, că-ţi aduc nişte humus! Nu vrei?… Treaba ta!
Mordehai cutreieră cetatea, că tot n-avea ce face. Era şi el profet, dar încă nu-i venise nici o profeţie. Vorba lui: „Este vreme!” Pe seară, se întoarse ghiftuit:
– Au adus la han un berbec kosher, de credeam că mă apucă profeţia acolo! Era o încântare numai să îl miroşi! Ştii ceva? Am mai discutat cu oamenii, cică, dacă o să fim deportaţi în Babilon, nu-i aşa nasol acolo! E multiculturalism, poţi să crezi în ce vrei tu! Şi nu-s rasişti! Semit, hamit, iafetit, dacă-ţi faci norma, n-are nimeni treaba ta! Şi, dacă chiar se împut lucrurile, tragem peste câţiva ani un muzeu al holocaustului! Auzi, să-ţi scoţi certificat de „erou al asediului”, că se vor da rente lunare şi ai şi gratuitate la mersul cu caravana!…
Sursa