Atunci când mai apar înalți oficiali UE și declară că „suntem în război cu Rusia

Atunci când mai apar înalți oficiali UE și declară că „suntem în război cu Rusia”, opinia mea este că ei chiar vorbesc serios. Suntem în plin război. Adică, nu ”va veni” războiul sau ”vom intra” în război. A venit și am intrat în el. Chiar ăsta e. Așa e războiul acum. Oricât ar părea de ciudat pentru locuitorii unei țări să își vadă de viețile lor, de angarale, de cumpărături, de alea-alea, în timp ce țara lor se află în război, războiul există, doar că războiul nu mai este ca pe vremuri, cu bombardamente care nivelează orașe și convoaie de trupe care intră în orașe și în capitale, își instalează generalii în instituții și zic, cum ziceau nemții, ”de azi înainte, aici nu mai este Polonia, aici este Germania”, nu. Acum, războiul curge, cumva, în paralel cu viața civilului, fără să-i afecteze tabieturile și life-style-ul (ci doar, ca un maxim, portofelul). Uneori, în timpul unui astfel de război, mai explodează o clădire, împreună cu ghinioniștii care locuiau acolo. Tragic. Alteori, dispare un lider, cum a fost, de pildă, Maduro. Vexant. Oricum, ideea e că acum afli seara, din confortul casei tale, de la televizor, sau de pe net în ce țară sau în ce sferă geopolitică trăiești. Este un război destul de confortabil pentru civili (nici nu se compară ăla de dinainte) și singura mea explicație pentru această ciudățenie este că supercorporațiile, acelea care au un cuvânt de zis în ceea ce fac politcienii, au impus ca normă ”ok, să fie război, dar să nu ne afecteze businessul decât în sens pozitiv, adică să creștem”. Astfel, avem acest război cu supermarketuri deschise. Ești stresat pentru viața ta? Mai ia o bere. Te temi că se taie gazele? Fă-ți stocuri de conserve, pentru orice eventualitate. Bine, dar cine luptă în acest război bizar? Cum cine? Luptătorii angajați cu contract de muncă. De pildă, în State, avantajele bănești sunt pe locul al treilea ca motiv pentru a te înrola, imediat după ”educație” și ”formare profesională” (în State se ocupă de angajații lor și după serviciu). Abia pe locul al patrulea este ”patriotismul”, aproape la egalitate cu ”spiritul de aventură”, care e pe locul al cincilea. Departe sunt vremurile în care un război era ”un război al întregului popor”, cum zicea Ceaușescu. Azi, războiul este noul normal, iar soldatul este noul slujbaș. Unde lucrezi? Livrator. Ce livrezi? Gloanțe. Îți dă tanc de la serviciu? Încă nu, dar a zis că o să ne dea. Cum e ca bani. Domle, nu e ideal, dar am toate angaralele plătite, masă-casă și rămân cu bani la sfârșit de lună, ceea ce, sincer, în civilie nu se întâmpla niciodată. Așa e acum. Cândva, cazărmile erau undeva la marginea orașului. Azi, orașele sunt undeva la marginea cazărmilor. Iar să fii civil nu mai este normal. Însemnă că ești soldat șomer. Pleava unității.


Sursa