Moaca de securist este o particularitate a țării noastre și mă mir foarte mult că vloggerii de travel care mai vin pe-aici și laudă sarmalele nu au observat această particularitate națională. Este atât de națională și atât de particulară încât unui român nici nu mai trebuie să-i explici azi ce este aceea „moacă de securist”, că știe perfect, spre deosebire de un, să zic, portughez sau suedez. În linii mari, moaca de securist seamănă cu ceea ce se numea și încă se mai numește „moacă de milițian” și comunică (deoarece fața fiecărui om comunică ceva), rudimentaritate, suficiență și aroganță. Când deschide gura, omul cu moacă de securist dezvăluie și alte carențe, cum ar fi educație pe sponci, iar din asta derivă limbajul primitiv, cu multe greșeli de exprimare, sub care mocnește o brutalitate abia ținută în frâu de o slabă rațiune și o precară inteligență. Pe scurt, este un meltean cu putere.
În general, știm că „moaca de securist” vine din anii ’50, când conducerea sovietico-comunistă i-a recrutat, în primul rând, pe netrebnicii de la sate, ăia care n-aveau niciun rost, i-a alfabetizat rapid și i-a educat cu cărticica roșie, apoi a populat cu ei instituțiile noului stat. Ca urmare a acestei situații, corelată cu situația că nomenclatura comunistă de partid și de stat, profund coruptă la data fulgerătoarei schimbări de regim (putem zice că regimul s-a schimbat cu viteza glonțului), a rămas în funcții, găsind în fisurile sistemului așa-zis democratic oportunități la care nici nu visau mai înainte, așa că s-au adaptat instantaneu și au prosperat.
Prosperând, au puit. Puii lor, beizadelele, s-au mai spălat nițel, cu toate că, precum animalele sociale care se nasc cu un instinct sănătos, au deprins rapid regulile jocului, s-au unit în haite, adulmecând, precum părinții și bunicii lor, linia, direcția și, mai ales, hrana, devenind pe loc o tânără nomenclatură cu nimic mai prejos în practica conformismului și a obedienței politice utile traiului îmbelșugat.
Au fost și ajutați. Startul cel nou avea nevoie de conducători noi, iar noii șefi ai țării nu puteau lăsa educația viitorilor conducători la voia întâmplării. Nenumărate instituții de educație au apărut peste noapte pentru a educa tineretul avid de integrare rapidă în spiritul noii cărticele roșii, democrația, și a crea un rezervor de resurse umane din care noul stat să își extragă viitorii conducători. Așa a apărut ceea ce numim azi, moaca de userist.
Sursa
