Populația informată a observat imediat schimbarea. De unde președintele ăl’ de dinainte țâșnea în avion doar și la adierea unei suspiciuni de idee de conferință afară, acesta nou (până în luna mai încă se pune ca nou, deși, cumva, se simte ca și cum ar fi pe ultimele zile de mandat) nu se înghesuie să socializeze. Conform declarațiilor sale, el are una pe lună la Consiliu și mai are una pe semestru pe undeva. El e mulțumit așa. Nu e un președinte de exterior. O are pe Țoiu ca să le sucească mințile liderilor lumii. E un președinte de interior. Având de ales între a fi ignorat afară sau de a fi huiduit înăuntru, președintele țării a ales răul cel mai mic. E mai puțină suferință să te huiduie mulțimea la Focșani, decât să te ignore liderii lumii prin lume (Maia nu se pune). Bine, și pe Băsescu îl ignorau, dar acela avea genă de șemcher portuar, se băga el în vorbă, deși degeaba, după cum s-a văzut. Acesta nu. Unde-l pune protocolul, acolo se așează. Se mai ridică de acolo atunci când vine protocolul să-l ridice sau când se sting luminile în sală și ușierul întreabă ”Pour la dernière fois, reste-t-il quelqu’un ici?”. Atunci se aude și vocea lui din întuneric, ca un pisoi care dacă nu zicea ”miau” era să-l închizi în frigider: ”moi!” În contra declarației prezidențiale, aceea în care zice că el nu umblă ”teleleu”, eu aș zice că un șef de stat nu umblă niciodată teleleu. Este în interesul țării să se frece nonstop de mărimile planetei și să-și facă prieteni. Este de notorietate (chiar și recentă) că relațiile amicale și chimia persoanală fac minuni între șefii de stat. Știe și președintele. Însă, el fiind relativ amorf dpdv chimic-uman, nu se califică. O știe și el. D-aia își ascunde handicapul sub mantia competenței și zice că el nu umblă ”teleleu”, adică el stă și muncește serios cilișa, nu coloșa, că coloșa nu-i muncă serioasă, e frivolitate să-ți faci prieteni care să-ți răspundă la telefon în caz de Doamne-ferește. În acest sens, societatea încă așteaptă de la policlinica Adminsitraței Prezidențiale (sau cum s-o fi chemând spitalul la ei) un raport psihologic onest despre starea de sănătate a președintelui, astfel încât populația să nu divagheze în aprecieri medicale dezonorante, care ar putea dăuna imaginii instituției Președințiale. Mai brutal zis: ce-are dom’le, ăsta, științific vorbind? E autism? E oligo? Lipsă de coordonare psihomotorie? Frică de mulțimi? Spaimă de oameni? Afefobie? Națiunea ar vrea să știe, ca să nu mai batem câmpii cu conspirații. În lipsa unui diagnostic oficial care să amuțească definitv bârfele, mă aventurez și eu cu o opinie: este un clocitor camuflat. Precum peștii aceia din adâncurile oceanelor, care dau din aripioare in reverse și se acoperă cu nisip pentru a semăna cu un pietroi, iar mai apoi, când trece o scrumbie, haț! o înhață și se retrag ca să o digere în gropița lui, așa și acesta. Mă încumet să cred că așa și-a planificat și mersul pe lângă covorul roșu. Poza de lângă Audi, când scoate capul și scanează terenul, se leagă cu poza când merge pe lângă covor. Avem, suprins pe camere, ca la Discovery Channel, momentul când își clocește mișcarea și momentul când execută ce-a clocit. Mintea lui în gândul ei își zicea că dă un mesaj unde el se revendică drept un om simplu, neprotocolar, care mai bine ar sta cu soldații la o țigară pe bordură decât să fie salutat cu atâta pompă. Dar mintea lui a greșit. Mesajul pe care l-a dat a fost că se pișă pe ea de țară. Adică, țara îi pune la picioare, efectiv, tot ce are ea mai bun în materie de pompă și protocol, fanfară, soldați aliniați, generălime, drapele și uniforme ștoc plus covor roșu, iar ăsta le desființează și parcă ar zice: ce prostie, ce risipă, eu sunt doar un pieton care trecea pe aici, ce atâta deranj?! Nu-i frumos. Cum ar fi dacă Brad Pitt ar merge la Cannes ca să fie onorat pentru întreaga lui activitate, iar el să evite covorul roșu și să se strecoare pe lângă balustradă, printre fotografi, cerându-și scuze, vai, dar eu sunt doar un băiat din Oklahoma, nu știu de ce atâta deranj. Pe scurt, mai presați la policlinica aia. Națiunea vrea diagnosticul. Să știm și noi exact cu ce avem de-a face aici.
