După ce un oraș românesc cu aproape trei sute de mii de locuitori a văzut moartea cu ochii din cauza obsesiei UE pentru război, să vii și să zici că ”România are nevoie de guvern ACUM!”, iar după aia să arăți înspre Tomac, asta stabilește o relație de egalitate între Tomac și o soluție, ceea ce eu zic că este nu doar ridicol, ci și exact invers. Ca emanație a minții de matematician eșuat în adunări și împărțiri poltice a lui Nicușor Dan (căci dacă era matematician, avea o meserie, o utilitate și, poate, o carieră), Tomac nu are decât meritul că a supt șosetele cui trebuie suficient de mult timp pentru ca cineva să-l bage în seamă și să zică ”uite, ăsta e mopul nostru!”. Altceva nimica. Din acest punct de vedere, Nicușor Dan și Tomac sunt frați gemeni, că au supt aceeași vorba aia. S-a văzut deja că matematicianul greșit ajuns în demnitatea greșită este asemenea unui rudimentar rău intenționat care ține morțiș să-și facă o carieră, unul așa cum țara asta a avut și înainte de comunism, și în timpul comunismului, și după. D-aia eu zic că cine mai flutură stindardul cu intelectualul și profundul Nicușor Dan este astăzi din aceeși clasă cu ăia care o țineau morțiș cu ideea că Elena Ceaușescu este om de știință. Singura chestiune care contează este dacă ăla care conduce statul îl conduce în direcția corectă, aceea fiind direcția în care oamenii trăiesc bine, fără frică, uniți și cu un serios și asumat simț al identității lor naționale. În acest caz, ăsta nu-i ăla. Și nu doar că nu e ăla, dar este chiar opusul ăluia. Câtă matematică și cât respect pentru sine și pentru concetățeni trebuie să ai ca să stai în fața unui oraș care era să piară în flăcări și să zici că ”da, știm că ăia care erau să vă omoare pe toți sunt prietenii noștri, dar au greșit și ei, ce să facem”. Când, singura atitudine posibilă pentru un adevărat conducător de țară era să-l cheme pe amicul lui, Zelenski și să-i zică în public: ”Uite care-i treaba, cu rușii e clară, sunt nasoi, dar e mai presus de noi, că suntem legați de NATO și alte chestii, dar dacă se mai întâmplă vreodată ca tu să pui cetățenii țării noastre în situația să le țâțâie pentru viața lor și a copiiilor lor, să moară caca de nu-ți urc refugiații în camioane și ți-i trimit înapoi, să te speli pe cap cu ei, iar până atunci, fiindcă ne-ai speriat pe toți, le triplez chiriile. Asta-i tot, marș de-aici, partenerule”. Altceva nu trebuie pentru ca noi, ca cetățeni, să avem siguranța pe care statul ne-o promite în Consitutuție. Dar iată că tocmai p-aia n-o avem, deci, din punctul meu de vedere, parlementul nu are decât să constate că ciumecii puși în demnități au încălcat Constituția cu parteneriatele lor de doi lei – și să-i demită pe toți. Țara are nevoie atât de profesori de matematică, cât și inutili ca Miruță, Tomac & comp. E loc pentru toți. Doare pentru javre nu-i loc. Sau n-ar trebui să fie.
Sursa

